"Asa cum au confirmat fizicienii cuantici, ..., felul, modul in care lucrurile exista depinde partial de propria minte"

Pisica lui Dalai Lama - o carte de dezvoltare personala deosebita

Citatul din titlu este extras din volumul "Pisica lui Dalai Lama " de David Michie - o carte de dezvoltare personala mai altfel!

Inainte de a va povesti despre acest volum deosebit, doresc sa impartasesc cu voi oferta de mai jos, de la Editura Atman, al carei afiliat sunt:

„Anul acesta primește un cadou-sincronicitate de la Editura Atman.
În perioada 1-22 decembrie, cumpără online orice carte de pe www.editura-atman.ro.
Vei primi un cadou surpiză însoțit de un mesaj spiritual din biblioteca Atman, special pentru tine, care sperăm să te ghideze pe viitor. Sincronicitatea este o ilustrare a Divinului. 
Fie ca mesajul spiritual pe care îl vei primi să fie o încununare a oricărei bucurii sau un răspuns la orice frământare.”

Va invit sa cautati in rafturile virtuale ale Editurii Atman si sa va aprovizionati cu cele mai frumoase si placute volume de dezvoltare personala si spirituala!


Acuma am sa revin la Pisica lui Dalai Lama, autor David Michie - un volum care m-a cucerit si cred ca v-ar placea si voua!

Desigur, o am, la indemana mereu!

"Seninătatea și înțelepciunea lui Dalai Lama, așa cum au fost ele văzute de către cel mai intim oaspete al său.
Înfometată și demnă de milă, o pisicuță murdară este salvată din cartierele sărăcăcioase din New Delhi și are șansa unei vieți pe care nu și-o imaginase vreodată. Într-un sanctuar frumos care dă spre munții Himalaya acoperiți de zăpadă, ea își începe noua existență ca pisică a lui Dalai Lama.
Iubitoare, sarcastică și înțeleaptă, această pisică cu nenumărate nume deschide o fereastră spre sanctuarul interior al vieții din Dharamsala. Ca un mic spion care observă fluxul constant de întălniri private dintre Sfinția Sa și diverse persoane, de la celebrități hollywoodiene la filantropi și autori motivaționali, pisica lui Dalai Lama ne oferă o perspectivă asupra modului în care putem găsi fericire și sens într-o lume ocupată și materialistă. Povestea ei va aduce un zămbet pe chipul oricui a fost binecuvăntat cu torsul mărinimos și lăbuțele fremătătoare ale unei pisici."

Pisica lui Dalai Lama m-a fermecat - atat cartea cat si pisica! 😍😻

Scrisa intr-un mod extrem de placut, autorul, intrat in pielea pisicii, ne povesteste aventurile simpaticei pisicute, o pisicuta speciala, numita PSS - Pisica Sfiintiei Sale (pe langa alte nume pe care le primea, dupa peripetiile pin care trecea).
Toate povestirile au un tâlc, o pilda, sunt expuse intr-un fel lejer si amuzant!

Pag. 3
"Adesea, in dupa-amiezile tarzii, dupa ce simt ca Sfintia Sa si-a petrecut prea multe ore al biroul sau, sar de pe pervaz, merg tiptil la locui in care lucreaza si imi frec trupul blanos de picioarele sale. Daca asta nu-i atrage atentia, imi infig amabil, dar cu precizie, coltii in carnea frageda a gleznelor sale. Asta functioneaza mereu, Cu un oftat, Dalai Lama isi impinge scaunul in spate, ma ia in brate si se indreapta spre fereastra. In timp e se uita in ochii mei mari, albastri, expresia sa este una de o mare iubire, ca nu inceteaza niciodata sa ma umple de fericire.
<<Mica mda bodhicatva>>, ma striga uneori, un joc de cuvinte de al bodhisattva, un termen sanscrit care se refera in budism la o fiinta iluminata".
Aceasta este atmosfera cartii, una de pace si fericire!

Pag. 16
"Cand il auzeam pe Sfinta Sa spunandu-le oaspetilor despre importanta bnatatii dragastoase, torceam cu satisfactie, sigura de cunoasterea mea asupra faptului ca exact asta gandeam si eu. Cand imi deschidea conserva de sera Snappy Tom, imi parea tot asa de clar precum lui ca toate fiintele vor sa-si satisfaca aceleasi nevoi elementare. Si pe cand imi mangaia burtica bombata dupa cina, parea la fel de clar ca avea dreptate; pur si simplu fiecare dintre noi ne dorim sa fim iubiti"
Asa e? Simtiti si voi acest lucru?

Pag. 19
"Pe cand ochii si urechile mele se obisnuiau cu imprejurimile, am perceput un scartait - un rontait sporadic, dar insistent. M-am oprit, cu narile larg deschise, adulmecand aerul. Odata cu sunetul incisivilor rumegatori venea si un iz intepator care imi pisca mustatile. Reactia mea, brusca si puternica, declansa un reflex pe care nici nu stiam ca-l am.
Desi nu mai vazusem niciodata un soarece, am recunoscut imediat in el o creatura de pradat. Sa agata de zidaria de caramida, cu capul ingropat pe jumatate intr-o barna de lemn pe care o scobea cu dintii mari din fata.
M-am miscat pe furis, intentiile fiindu-mi ascunse de sunetul constant al pasilor pe pavajul de deasupra.
Instinctul prelua controlul. Cu o singura lovitura a labei din fata, m-am napustit asupra rozatorului si l-am aruncat pe jos, unde ramase perplex. Aplecandu-ma, mi-am infipt coltii in ceafa lui. Trupul lui deveni neputincios.
Stiam exact ce trebuia sa fac in continuare. Cu prada in gura, am mers tiptil pana la deschizatra dintre coloanele de caramida, am verificat traficul de afara si, nevazand nici un elev japonez, m-am grabit pe trotuar si am reintrat in cladire. Alergand de-a lungul coridorului, am urcat scarile catre usa. Inchisa de-a binelea.
Si acum? Am stat acolo ceva vreme, intrebandu-ma cat trebuia sa astept, pana cand, intr-un final sosi cineva din stafful Sfintieii Sale. Recunoscandu-ma, dar neacordand atentie trofeului din gura mea, ma lasa sa intru. Am mers tiptil de-a lungul coridorului si am dat coltul.
Pentru ca Dalai Lama era inca la templu, m-am dus in biroul asistentilor sai, lasand jos soarecele si anuntandu-mi sosirea printr-un mieunat insistent. Raspunzand la tonul nefamiliar, Chogyal si Tenzin se intoarsera in acelasi timp si se uitara la mine, surprinsi cum stateam acolo, mandra, cu soarecele pe covor, la picioarele mele.
Reactia lor nu era deloc cea la care ma asteptasem. Schimband o privire brusca, amandoi sarira de pe scaunele lor. Chogyal ma ridica de jos, iar Tenzin ingenunche deasupra soarecelui inert.
- Inca respira, spuse el. Probabil e in soc.
Cutia de la imprimanta, zise Chogyal, indreptandu-se catre cutia de carton goala din care tocmai scosese un cartus de cerneala proaspat.
Folosind un plic echi de perie, Tenzin baga soarecele in recipientul gol. Il privi indeaproape.
- De unde crezi ..?
- Asta are paianjeni la mustati, observa Chogyal, ridicand capul in directia mea.
Asta? Asta?! Asa se referea la Pisica Sfintiei Sale?
In acel moment, soferul lui Dalai Lama intra in birou. Tenzin ii intinse cutia, cu instructiuni sa fie urmarita starea soarecelui si, daca isi reenea, sa fie eliberat in padurea din apropiere.
- PSS (Pisica Sfintiei Sale) o fi iesit afara, zise soferul, intalnindu-mi privirea ochilor albastri.
Chogyal inca ma tinea in brate, nu in obisnuita lui imbratisare afectuoasa, ci intr-o strangere a unei creaturi salbatice.
- PSS. Nu mai sunt sigr de aceasta titulatura, zise el.
- Era doar un nume provizoriu, fu de acord Tenzin, intorcandu-se la biroul sau. Dar Prinzatoarea de Soareci a Sfintiei Sale nu pare potrivit.
Chogyal ma lasa inapoi pe covor.
- Dar ce ziceti de "Prinzatoarea de Soareci" ca nume de hirotonisire? sugera soferul, Insa din cauza accentului sau tibetan puternic, suna precum "Soricica".
..........
Ridicandu-ma, am parasit camera, cu urechile lasate ferm pe spate si coada lovind in dreapta si-n stanga.

In orele care au urmat, pe cand stateam in lumina calma a soarelui de la fereastra Sfintiei Sale, am inceput sa realizez enormitatea faptelor mele. 
In mai toata copilaria mea ascultasem ideea lui Dalai Lama ca vietile tuturor fiintelor simtitoare sunt la fel de importante pentru ele tot asa precum propria noastra viata este importanta pentru noi. Dar cata atentie acordasem acelei idei atunci cand am avut singura ocazie de a iesi in lume?
Cat despre adevarul ca toate fiintele isi doresc sa fie fericite si sa evite suferinta, nici nu-mi trecuse prin minte pe cand pandeam soarecele.
Pur si simplu lasasem instinctul sa preia fraiele. Nici macar o clipa nu vazusem actiunile mele din perspectiva soarecelui.
Incepeam sa realizez ca, doar pentru ca o idee e simpla, nu este neaparat usor s-o si urmam. Torcand in semn de acord cu principiile pompoase, nu insemna nimic daca nu le si puneam in practica."

Aceasta intamplare din carte mi-a placut foarte mult, de asta am dorit sa v-o prezint si voua. Inseamna ca nu sunt atat de ciudata cand eliberez micile zburatoare care se ratacesc prin casa (muste, sau alte insecte pe care toate lumea are un prim instinct de a le strivi cu ce apuca 😔
Soarecele si-a revenit, a fost eliberat in padure, iar PSS a fost iertata si sfatuita sa invete din propriile greseli.


Sunt extrem de multe intamplari cu tâlc, asa cum va spuneam.
As mai vrea sa ma opresc la inca una.

PSS petrecea multe ore intr-o cafenea, unde se relaxa, manca tot felul de mancaruri pe care nu le primea de la preotii budisti, si devenise atractia locului, toata lumea stiind ca aceasta este Pisica Sfiintiei Sale. Este o aplecare asupra ideii de mindfulness - este starea de prezenţă, de conştientizare, de atenţie nemijlocită, acum şi aici - lipsa acestei concentrari ne provoaca foarte mult stres zilnic.

"La urmatoarea mea vizita la Cafe Franc, savurand o portie copioasa de somon fume scotian cu o garnitura de smantana groasa de doua degete - o masa copioasa pe care va asigur ca am savurat-o cu cel mai profund, oarecum zgomotos, mindfulness -, am stat pe perna in forma de lots dintre ultimele aparitii ale revistelor de moda si am continuat observarea clientelei.
Si cu cat observam mai mult, cu atat mai evident devenea faptul ca ceea ce lipsea era mindfulness. Desi se aflau la cateva sute de metri de locuinta lui Dalai Lama, in parcul tematic budist tibetan care era Cafe Franc, in loc sa experimenteze acel loc si moment special, in cea mai mare parte a timpului ei erau mental departe, foarte departe.
Miscand-ma intre Jokhang si Cafe Franc din ce in ce mai des, am inceput sa vad ca acolo sus (in templu) pe colina fericirea era cautata prn cultivarea calitatilor interioare, incluzand mindfulness, dar si lucruri precum generozitate, calm si suflet bun. La poalele colinei (in afara templului, este vorba desrpe turisti), fericirea este cautata in lucruri din exterior - mancarea de restaurant, vacante stimulative si tehnologie de ultma ora. Si totusi, nu parea sa fe nici un motiv pentru care oamenii sa nu le aiba pe amandoua ...
Intr-o zi, la Cafe Franc isi facu aparitia un cuplu interesant. La prima vedere, aratau obisnuit, americani intre doua varste, in jeansi si hanorace.
....
Franc are o scurta conversatei cu musafirii si incheie:
- Aici suntem in inima budismului tibetan. Epicentrul absolut!
Ce credea cuplul despre Franc era greu de zis. Dar ceea ce-i deosebea de ceilalti clienti era fapul ca, atunci cand li se aduse cafeaua, isi intrerupsera conversatia si chiar o gustara, Nu numai la prima sorbitura, ci si la a doua, a treia si chiar mai multe.
Precum calugarii de la Jokhang, acordau atentie in mod deliberat momentului prezent. Savurand cafeaua. Bucurandu-se de ce se afla in jurul lor. Experimentand prezenta pura.
Motv pentru care, atunci cand si-au contnuat discutia, am tras cu urechea cu deosebit interes. Barbatul, un cercetator in mindfulness din Amerca, ii povestea sotiei despre un articol care aparuse in Harvard Gazette.
- Au folosit un esantion de mai mult de doua mii de persoane cu smartphone-uri si au trimis intrebari la intervale neregulate, pe durata unei saptamani. Erau aceleasi trei intrebari: Ce faceti in acest moment? La ce va ganditi? Cat de fericiti sunteti? Au descoperit ca patruzeci si sapte la suta din timp oamenii nu se gandeau la ce faceau.
Sotia isi ridica sprancenele.
- Personal, cred ca procentajul este cam mic, zise el. Jumatate din timp, oamenii nu se concentreaza pe ceea ce fac. Ceea ce e cu adevarat interesant este legatura cu fericrea. Au descoperit ca oamenii sunt mult mai fericiti atunci cand se concentreaza pe ceea ce fac.
- Pentru ca acorda atentie doar lucrurilor care le plac? intreba sotia.
Dadu din cap.
Exact. Se pare ca nu atat ce faci te face fericit. Ci daca te concentrezi asupra a ceea ce faci. Cel mai important lucru este sa fii in momentul preent, tintind catre aici si acum. Nu in starea siscursiva - isi rasuci aratatorul la tampla -, ceea ce insemanca sa nu te gandesti la nimic altceva decat la ceea ce faci.
- Asta au spus intotdeauna budistii.
Sotul dadu din cap.
....
Dalai lama povesteste;
- Stii, Tenzin, uneori cand lucrez indelung la biroul meu, micul nostru Leu de Zapada (PSS) vine si se freaca de picioarele mele. Uneori, chicoti el, chiar ma musca de glezne pana cand ma opresc din ce fac. Vrea s-o iau in brate, s-o salut si sa petrecem cateva momente impreuna, doar noi doi"

Asa este ca de multe prea multe ori avem mintea impartita in 10 locuri simultan? Si nu duce asta la oboseala si lipsa de randament? Nu-i asa ca seara, cand te pui la culcare, in loc sa elimini toate gandurile si sa te opresti doar la momentul prezent in care trebuie sa te relaxezi si sa dormi, te bantuie toate intamplarile zilei care a trecut, ale celei care vine?

Aceasta carte mi-a adus un declic in multe feluri - deseori ma reconfigurez si imi aduc aminte unele invataturi pe care cu multa bucurie le-am pastrat in memorie si le folosesc pentru a-mi indeplini sarcinile zilnice intr-un mod placut cu mai putin stres si pierdere inutila de timp. De asta cartea o tin la indemana, cu semne si notificari! 💓

Chiar merita sa aveti aceasta carte in biblioteca voastra, iar daca doriti sa o faceti cadou, trebuie sa v-o faceti si voua cadou!

Citatele de mai sus sunt doar cateva mici pasaje din acest volum cu totul deosebit - Pisica lui Dalai Lama - David Michie", care face parte dintr-o serie de trei volume:
"Arta de a toarce"
"Puterea lui miau" - VEZI AICI TOATE VOLUMELE!

Va invit sa vedeti toate detaliile legate de pret/ sa CUMPARATI CARTEA DE AICI!


Promotie adusa in fata voastra in calitate de afiliat Editura Atman!

Pentru a fi la curent cu promotiile librariilor in care sunt afiliat, va invit sa urmariti si paginile de facebook 100decarti ori+100deCarti