Carti despre religie, rasism, terorism, nedreptati - cat de greu e sa traiasca oamenii in armonie?
In ultimul timp, am senzatia ca oamenii sunt tot mai agitati si mult mai nerabdatori si rautaciosi, tot mai intoleranti si de neabatut de la ideile lor. Si tot mai razboinici. Din pacate.
Simt ca este asa, o stare de neliniste si de fierbere generala, si nu imi place.
Am gasit cateva carti prin care contin studii si analize cu privire la aceste subiecte - nu stiu daca acestea ne-ar putea linisti, dar merita incercat.
Cartile le-am extras din colectia "Raftul societății deschise" de la Carturesti - unde sunt afiliat.
ADAM RUTHERFORD
>> Rasele umane nu sunt o realitate biologică. Rasismul se hrănește din neștiința noastră.
Pseudoștiința rasistă s-a răspândit atât de mult încât e greu de observat. Dar efectele sale toxice asupra societății sunt evidente: încurajează naționalismul, ațâță ura, pune în pericol vieți și otrăvește discuțiile pe orice temă, de la sport la inteligență. Până și cei cu intenții bune repetă stereotipuri „dovedite științific”, pentru că genetica de ultimă generație este greu de înțeles... și mult prea ușor de distorsionat.
În mod paradoxal, concepțiile acestea greșite se înmulțesc chiar într-o epocă în care oamenii de știință fac descoperiri fără precedent în genetica umană, descoperiri care, odată înțelese corect, reprezintă dovezi puternice împotriva rasismului. Niciodată nu am știut mai bine cine suntem și de unde venim și totuși ducem o dureroasă lipsă de astfel de informații în discuțiile informale despre rasă.
Cum să combați un rasist demontează ferm ideile perimate despre rasele umane, evidențiind ce poate și ce nu poate genetica modernă să ne spună despre diferențele dintre oameni. Acum știm că vechile categorii rasiale care încă ne dezbină nu corespund cu diferențele genetice observabile. De fapt, deosebirile dintre noi sunt atât de mărunte încât, mai mult decât orice, servesc drept dovadă a umanității noastre comune.
O prezentare fără ocolișuri, care dovedește că, în știință, conceptul de „rasă” nu ar trebui să existe. [...] O excelentă trecere în revistă a geneticii umane. — Kirkus Reviews <<
Katia Mrowiec, Michel Kubler, Antoine Sfeir raspund la 100 de întrebări ale copiilor despre cele trei mari religii monoteiste
KATIA MROWIEC, MICHEL KUBLER, ANTOINE SFEIR
Cu siguranta, nu doar copiii au intrebari cand vine vorba despre religii - o carte pe care o recomand tuturor, pentru o incercare de a intelege "DE CE" religiile ...
>> Printre marile religii ale lumii, există trei care predică credinţa într-un singur Dumnezeu: iudaismul, creştinismul şi islamul. Acestea s-au dezvoltat de-a lungul secolelor precum ramurile maiestuoase ale unuia şi aceluiaşi copac. Fiecare dintre ele are propriile reguli, propriile gesturi, propriile rugăciuni, propriile sărbători, adesea destul de greu de înţeles. În cartea de faţă sunt adunate răspunsurile la mai bine de o sută de întrebări primite de la copii, răspunsuri care ne ajută să ne cunoaştem mai bine religia şi să descoperim cum trăiesc şi alţi credincioşi.
„Cartea aceasta îşi propune să răspundă la întrebările copiilor despre cele trei mari religii monoteiste. Ediţia originală, care a apărut în Franţa, a devenit bestseller şi a fost tradusă în mai multe ţări. Limba română este cea de-a zecea limbă în care se publică. Apariţia acestei ediţii în limba română, într-un context în care despre religie se vorbeşte în fel şi chip, este un prilej de bucurie. Căci, din păcate, în zilele noastre religiile ni se arată de prea multe ori sub chipul rătăcirilor fundamentaliste şi sunt percepute ca o ameninţare pentru libertate. Cum să vorbeşti despre Dumnezeu când islamul pare să refuze democraţia, iudaismul se vede asimilat sionismului, iar creştinismul este respins din pricina dominării reale sau presupuse a societăţii? Răspunsul se află în această carte: despre Dumnezeu se poate vorbi prezentând cât mai exact izvoarele şi practicile acestor confesiuni religioase, fără a le înfăţişa conflictual şi fără a le pune în opoziţie cu ceea ce fiinţa umană are mai bun în ea. Pentru a descoperi adevărata bogăţie a chipului lui Dumnezeu, era necesară această diversitate de autori. Şi ce dovadă poate fi mai grăitoare pentru faptul că Dumnezeu este unul şi acelaşi, dacă nu prietenia care, datorită lui, s-a legat între noi, autorii?“ (Pr. dr. Michel KUBLER, autorul cărţii Mic îndreptar de credinţă) <<
>> Ce înseamnă să fii bărbat în secolul XXI? Artistul Grayson Perry explorează ce anume este masculinitatea: de la sex la putere, de la mode vestimentare la cariere profesionale, dar și ce anume ar putea deveni pe viitor. Ce fel de bărbat ar putea face din lume un loc mai bun? Ce s-ar întampla dacă am regândi filozofia de tip macho, versiunea depășită a masculinitații, și am îmbrățișa un ideal diferit de masculinitate?
„Unul dintre aspectele masculinității pluraliste cu care bărbații s-ar putea să aibă o problemă e opțiunea. Masculinitatea de modă veche nu ne oferea opțiuni. Voi încerca să ofer câteva sfaturi drept ghid. Țelurile feminismului pot fi scrise pe o carte poștală. M-am străduit și eu să întocmesc un manifest pentru viitorul masculinității. Iată-l mai jos:
Drepturile bărbaților:
Dreptul de a fi vulnerabil
Dreptul de a fi slab
Dreptul de a greși
Dreptul de a fi intuitiv
Dreptul de a nu ști
Dreptul de a fi nesigur
Dreptul de a fi flexibil
Dreptul de a nu te rușina de niciuna dintre calitățile de mai sus.” – Grayson Perry
,,Grayson Perry este un ghid extrem de elocvent și plin de duh care ne însoțește prin această casă a groazei care este masculinitatea modernă. El vrea, ca noi bărbații, să fim mai ciudați, mai liberi și mai puțin previzibili.”- New York Times <<
JOBY WARRICK
>> Câştigătoare a premiului Pulitzer 2016 pentru nonfiction, Flamurile Negre: ascensiunea ISIS a fost considerată cea mai bună carte a anului 2015 de către The New York Times, The Washington Post, People Magazine, San Francisco Chronicle, Kansas City Star şi Kirkus Reviews.
Într-o relatare dinamică şi dramatică, reporterul Joby Warrick, câştigătorul premiului Pulitzer, dezvăluie felul în care acţiunile militanţilor islamişti din spatele ISIS au luat naştere într-o închisoare izolată din Iordania şi s-au răspândit cu ajutorul involuntar a doi preşedinţi americani. Bazându-se pe accesul la surse unice la nivel înalt din CIA şi din serviciile secrete iordaniene, Warrick completează puzzle-ul, moment cu moment, cu detalii operaţionale, perspective ale diplomaților și spionilor, generalilor și șefilor de stat, dintre care mulți au prevăzut o amenințare mai mare decât al-Qaeda și au încercat cu disperare să o oprească. Flamurile negre este o relatare istorică, genială şi definitivă, care expune ramificaţiile celei mai periculoase ameninţări teroriste de astăzi. <<
SIMON SEBAG MONTEFIORE
>> Absolut spectaculoasă. O carte minunată." Bill Clinton
„Un portret amplu și uluitor al Ierusalimului. O lectură irezistibilă de la prima la ultima pagină." The Sunday Times
„Istoria Ierusalimului, alcătuită de Montefiore, este rodul îmbinării dintre pasiune și erudiţie. O realizare impresionantă." The Independent
„Probabil că există un Ierusalim ceresc; însă cu singuranţă există unul terestru. Meritul cel mai de seamă al acestei cărţi este faptul că reușește să le adune pe amândouă într-o biografie monumentală." The Daily Telegraph
Ierusalimul este orașul universal, capitala a două popoare, sanctuarul a trei religii; este trofeul râvnit de trei imperii, locul Judecăţii de Apoi și câmpul de bătălie al ciocnirii de astăzi dintre civilizaţii.
De la regele David la Barack Obama, de la nașterea iudaismului, creștinismului și isla¬mismului la conflictul palestiniano-israelian s-au scurs 3 000 de ani de credinţă, masacre, fanatism și coexistenţă a mai multor religii. Cum a devenit orașul acesta mic și îndepărtat Orașul Sfânt, „centrul lumii" și, în prezent, cheia păcii în Orientul Mijlociu?
Citiți povestea celui mai fascinant oraș din lume: o istorie construită din date și anec¬dote picante, relatată de unul dintre cei mai importanți istorici ai prezentului.
Personalităţile care și-au lăsat amprenta asupra orașului sunt numeroase: de la Solomon, Saladin și Suleiman Magnificul la Cleopatra, Caligula și Churchill; de la Abraham la Iisus și Mahomed; de la figurile lumii antice – regina Isabela, Nabucodonosor, Irod și Nero la numele cu rezonanţă ale timpurilor moderne – Kaiser, Disraeli, Mark Twain, Rasputin și Prinţul Lawrence al Arabiei. Regi, împăraţi, profeţi, poeţi, sfinţi, cuceritori și femei ușoare... Biografia Ierusalimului se scrie prin războaie, lupte sângeroase pentru putere, atrocităţi comise în numele credinţei sau idile fulgerătoare...
Cercetând asiduu arhivele și bazându-se pe descoperiri recente, pe documentele propriei familii și pe munca sa de o viaţă, Montefiore revelează esenţa sacrului și a misticismului, a identităţii și a puterii într-o cronică unică a orașului despre care mulţi cred că va fi locul unde va veni Apocalipsa. Așa s-a născut singurul oraș care există de două ori – în cer și pe pământ. <<
ADONIS, HOURIA ABDELOUAHED
>> Islamul şi violenţa este un manifest al celui mai important poet arab contemporan – nominalizat de mai multe ori la Premiul Nobel – împotriva decăderii culturii sale de origine, pe care s-a văzut nevoit s-o părăsească. Adonis trăieşte astăzi în Franţa, unde este liber să pună în discuţie cu luciditate cauzele crizei din lumea arabă musulmană: violenţa ca trăsătură caracteristică a Coranului; atotputernicia dogmei religioase în ceea ce priveşte treburile statului şi viaţa privată; falsificarea istoriei islamului; anularea subiectivităţii şi creativităţii fiinţei umane într-o civilizaţie a supunerii oarbe şi a imitaţiei; reducerea femeii musulmane la statutul de posesiune; condamnarea celor care au ieşit din cadrele restrictive ale religiei abordând în creaţiile lor teme precum dragostea, moartea şi libertatea; eroarea unor societăţi care nu cunosc conceptul de cetăţenie şi sunt incapabile să se adapteze la modernitate şi democraţie.
Fără să uite locul poeziei, misticii şi filozofiei arabe în cultura universală, Adonis demonstrează că islamul fundamentalist nu este o excrescenţă distructivă a unui islam originar paşnic şi tolerant, ci apariţia mişcărilor extremiste precum Statul Islamic reprezintă, de fapt, o reîntoarcere la începuturile sângeroase ale islamului unic, neschimbat de-a lungul timpului.
„Dacă nu separăm religia de stat şi nu eliberăm femeile de şaria, vom avea şi mai mulţi despoţi. Dictatura militară îţi controlează mintea. Dar dictatura religioasă îţi controlează şi mintea, şi corpul.“ (Adonis) <<
MARIUS TURDA, MARIA SOPHIA QUINE
>> „Ideea de rasă are o lungă istorie discontinuă şi eterogenă. Şi se reinventează mereu, adesea prin redescoperirea şi combinarea unor ingrediente vechi, uitate, refulate ori cenzurate, prin schimbarea paradigmelor – de la filosofie, lingvistică şi antropologie la antropogeografie, medicină, genetică, eugenism şi biopolitică. Lucrarea semnată de Marius Turda, unul dintre cei mai valoroşi specialişti internaţionali ai acestei problematici, şi de colega sa Maria Sophia Quine este o sinteză istorică şi critică a evoluţiei conceptului de rasă din Epoca Luminilor pînă astăzi. Adică istoricizarea şi contextualizarea unei idei plasate între negare/relativizare constructivistă şi absolutizare esenţialistă, între universal (natura umană) şi particular (ierarhizarea grupurilor şi indivizilor între sublim şi monstruos).” (Sorin Antohi, membru în Academia Europaea)
„Fetiş într-o vreme, tabu într-alta, conceptul de rasă marchează – mai mult decît oricare altul – joncţiunea dintre disciplinele ştiinţifice şi cele umane. Tocmai de aceea, istoria conceptului de rasă este deopotrivă o arheologie a imaginarului ştiinţific şi o incursiune ştiinţifică în imaginarul comun, aşa cum îl sedimentează tradiţia culturală. Departe de a colora doar peisajul (pitoresc) al trecutului, un asemenea exerciţiu ne permite să focalizăm, lucid şi atent, cîteva din marile probleme ale prezentului. Imigraţia – ce readuce în atenţie tema străinului (şi problematizarea identitară) –, pe de o parte, biotehnologiile şi Inteligenţa Artificială – care ne trimit la meditaţia asupra ireductibilului uman –, pe de alta, sînt doar orizontul cel mai vizibil al actualizării dezbaterilor pe care le-a cunoscut istoria conceptului de rasă. Marius Turda şi Maria Sophia Quine ne poartă – cu o erudiţie dublată de un stil clar – printre avatarurile, adesea surprinzătoare, ale acestui concept. Asemenea realităţii pe care pretinde a o numi, «rasa» e cînd ceva evident şi cu neputinţă de definit, cînd ceva bine fixat teoretic, dar imposibil de descoperit în realitate. Această evanescenţă, cu amestecul ei de lumină şi întuneric, irizează deasupra unei istorii ai cărei purtători sîntem.
E raţiunea pentru care cei doi autori ne invită să gîndim şi să asumăm critic moştenirea acestui concept ambiguu (dar inconturnabil) al culturii noastre.” (Mihai Maci, lect.univ.dr., Universitatea din Oradea) <<
DEBORAH FELDMAN
>> Cartea care a stat la baza serialului produs de Netflix
Bestseller New York Times
"Satu Mare, sau Satmar în idiș, e un oraș aflat la gra¬nița dintre Ungaria și România. Vă întrebați cum a fost posibil ca o sectă a hasidismului să poarte un nume in¬spirat de cel al unui oraș din Transilvania?"
Copil curios crescut în lumea izolată a hasidicilor Satmar din Brooklyn, Deborah Feldman s-a străduit să înțeleagă și să respecte restricțiile inflexibile care-i dictau viața de zi cu zi. De la ce putea citi până la oamenii cu care avea voie să vorbească, practic toate aspectele identității ei erau controlate strict. Măritată la 17 ani cu un bărbat pe care-l văzuse doar jumătate de oră și lipsită de o educație tradițională, nu a reușit să întrețină relații fizice cu soțul ei timp de un an.
În memoriile sale despre cum a crescut într-o comunitate hasidică rigidă, Deborah Feldman dezvăluie cum arată viața când ești prins în capcana unei secte religioase care pune mai mult preț pe tăcere și suferință decât pe libertățile individuale.
Cu o scriitură excepțională, Deborah Feldman își amintește cum clipele în care citea pe furiș despre personajele literare pline de forță create de Jane Austen și Louisa May Alcott au ajutat-o să caute un alt mod de viață — unul de care a știut că trebuie să profite atunci când, la vârsta de 19 ani, a născut un fiu și și-a dat seama că nu doar viitorul ei e în joc, ci și al lui.
Remarcabilă și fascinantă, Neortodox este o carte pe care nu poți s-o lași din mână. <<
MIREL BANICA
>> Patru ani, douazeci si doua de pelerinaje individuale, plus doua pelerinaje in grup, cu microbuzul, la manastiri din Dobrogea, din imprejurimile Bucurestiului, de la Iasi, Suceava sau Nicula. Adevarate studii de teren, elaborate in urma discutiilor cu persoane implicate direct si indirect in organizarea pelerinajului, preoti, jurnalisti, forte de ordine, pompieri, comercianti de obiecte religioase si, desigur, pelerini. Rezultatul este un volum fascinant care abordeaza universul pelerinajului prin mai multe chei de interpretare: rindul de asteptare, hrana rituala, femininul arhetipal, mass-media, politica si pelerinajele, miracolele si minunile, turismul, religia populara. Prin toate acestea, autorul – care afirma flaubertian: le pèlerin, c’est moi! – ne dezvaluie o Romanie profunda, reala, fara fard si iluzii desarte.
„Mirel Banica ne-a dat un cuprinzator si emotionant portret colectiv al pelerinilor romani crestin-ortodocsi din Romania ultimilor ani. Bibliografia despre pelerinaje se imbogateste cu o lucrare solida de antropologie a practicilor religioase, construita ca un documentar riguros al observatiei participative, completata de o sectiune teoretica asumat introductiva, dar in care intilnim destule pasaje analitice utile si intrezarim reflectiile viitoare. In plus, cartea, o contributie pretioasa la fresca Romaniei profunde, e bine scrisa si e captivanta ca un roman, avind in acelasi timp prospetimea unui jurnal. Avem de-a face deci cu o reconstructie detaliata si autentica, din interior, a unui intreg univers, atit cu mijloacele literaturii, cit si cu cele ale stiintelor sociale.” (Sorin Antohi) <<
De-a lungul istoriei, arabii au avut o contributie esentiala la dezvoltarea stiintei si culturii mondiale. Volumul Nadiei Anghelescu ofera o panorama asupra acestei civilizatii care la un moment dat se intindea din Spania si Africa de Nord pina in Egipt, Siria si vechea Mesopotamie. Studiile referitoare la identitatea, limba si literatura arabe se impletesc cu cele care trateaza rolul orientalisticii in cunoasterea Orientului arab, stereotipurile privind islamul si lumea araba, dialogul dintre Orient si Occident, islamul si crestinismul. Intr-un moment in care, atit in Est, cit si in Vest, multi se lasa prada resentimentelor, e bine sa nu uitam, ne indeamna autoarea, „ce au adus arabii civilizatiei universale, ce au putut sa construiasca: nu numai cetati, ci si o mare cultura, o mare literatura”. <<
ANDREI OISTEANU
>> „Pe 8 aprilie 1967, la împlinirea vîrstei de 56 de ani, Emil Cioran îşi nota în jurnal următoarele: «În tot ce am scris, nu i-am adus sexualităţii omagiul pe care îl merită». Întîmplător sau nu, era în plină epocă a «revoluţiei sexuale» declanşate de tinerii din mişcarea hippie. Nu voi spune că am scris prezenta carte doar ca un omagiu adus sexualităţii, ci şi în încercarea de a înţelege delicatele şi misterioasele ei mecanisme şi modul în care ele influenţează (şi sînt la rîndul lor influenţate de) mecanismele sociale, morale şi culturale. Este vorba de sexualitatea omului, cel mai rasat animal din punctul de vedere al Culturii şi, tocmai de aceea, cel mai ratat animal din punctul de vedere al Naturii. Compunînd această lucrare, nu am plecat de la o teză prestabilită şi nici de la un plan premeditat. Ea s-a alcătuit cumva organic. Am scris această carte în aceeaşi măsură în care ea m-a scris pe mine. Poate aşa se explică relativa eterogenitate stilistică a volumului, cu treceri uneori spontane de la rigoarea academică la exprimarea eseistică, cu grad mai mare de libertate.” (Andrei Oişteanu) <<
PASCAL BRUCKNER
Există îndeajuns de multe rasisme adevărate ca să mai inventăm şi unele imaginare.
De treizeci şi cinci de ani, termenul de „islamofobie“ a anihilat orice discurs critic despre islam. Scopul lui dublu este de a-i reduce la tăcere pe occidentali şi de a-i descalifica pe musulmanii reformatori.
O mare religie precum islamul nu e reductibilă la un singur popor, dat fiind că are o vocaţie universală. Iar să nu o supunem examinării, proces prin care au trecut, timp de secole, creştinismul şi iudaismul, înseamnă să o menţinem în dificultăţile cu care se confruntă astăzi. Şi să-i condamnăm pentru totdeauna pe adepţii ei la rolul de victime, absolviţi de orice responsabilitate pentru violenţele comise în numele său.
Denunţarea acestei imposturi, reevaluarea a ceea ce numim „întoarcerea spiritului religios“ şi care înseamnă mai degrabă întoarcerea fanatismului, celebrarea libertăţii extraordinare pe care Franţa o oferă cetăţenilor ei, dreptul de a crede sau nu în Dumnezeu: acestea sunt obiectivele eseului de faţă.
„Mondializarea traduce momentul istoric în care Pământul devine conștient de limitele lui, iar oamenii de interdependența lor. Universul încetează să mai fie spațiul comun al schimburilor umane, pentru a deveni locul în care oamenii se chinuie reciproc. Întrucât nimic nu mai separă popoarele unele de altele mai mult de câteva ceasuri petrecute în avion sau în tren, oamenii se găsesc lipsiți de distanța necesară oricărei relații. Deschiderea promise de modernitate, minunata posibilitate de a ieși din local, din natal, din tribal, a dus la o nouă închidere la scară globală.“
GAIDZ MINASSIAN
>> „Pentru a comemora genocidul armean, Gaidz Minassian, specialist în istoria Armeniei și Caucazului, profesor la Sciences-Po și jurnalist la Le Monde, a reconstituit, în Visul spulberat al armenilor, aventura unui grup de tineri revoluționari armeni fascinați de modelul francez al Luminilor și hotărâți să lupte pentru propriile drepturi, pentru recunoașterea identității lor în cadrul Imperiului Otoman, precum și pentru emanciparea și egalitatea tuturor popoarelor. Proiect ambițios, care pleacă de la mobilizarea politică tradițională și pașnică și sfârșește în radicalizarea armată, ba chiar în terorismul anarhist. Liderul lor emblematic se numea Christapor Mikaelian, unul dintre fondatorii FRA (Federația Revoluționară Armeană). O parte dintre ei vor cunoaște un destin tragic și vor fi capturați de la primele arestări ale armenilor din Constantinopol, în aprilie 1915, care marchează începutul a trei ani de silnicii...“ (Jean-Claude PERRIER, L’Orient Littéraire)
„Armenii au fost masacrați după niște metode barbare care țin de secolul al XIX-lea, în numele unui program de modernizare a societăților destinat să introducă Europa și Turcia în secolul XX. Poate că a venit timpul pentru comunitatea internațională să le aducă un omagiu și să facă dreptate la începutul acestui secol XXI, pentru ca toți acești «sacrificați» ai patriei (Yerkir) să poată dormi în pace și devotamentul lor să fie în sfârșit recunoscut de Istorie sau să capete un sens în dezvoltarea umanității. Atâta timp cât lumea, și în primul rând Turcia, nu recunoaște genocidul din 1915 – această crimă care leagă o ramură a omenirii de pământul său –, Yerkirul nu-și va relua Istoria. Până atunci, armenii trebuie să se străduiască să iasă din imaginar și să facă din Yerkir nu un loc memorial intangibil, ci un spațiu real. Astfel, în loc să se blocheze într-o postură de victimă care nu se mai justifică – fiindcă e sterilă și fără efect –, această revenire la real îi invită pe armeni să înscrie sacrificiul acestor generații de combatanți și de intelectuali pe lista universală a popoarelor care luptă pentru Libertate.“ (Gaidz MINASSIAN) <<
Versiunea de fata are la baza textul editiei din 2008, insa vine cu o noutate absolut necesara, anume ea cuprinde introduceri la cartile biblice, care au fost preluate din editia jubiliara a Sfantului Sinod a Bibliei (2001)
>> Toate marile religii ale lumii se bazeaza pe carti fondatoare, care sunt texte de revelatie in sensul larg al cuvantului. Caracteristic Islamului este faptul ca a scos in evidenta originalitatea absoluta a unui Dumnezeu care nu se manifesta numai prin minunile lumii create, ci si printr-un cuvant - Coranul - adresat omului, care-i devine astfel apropiat.
Pentru musulmani, Coranul nu este numai cartea sacra emanata direct de la divinitate – definita in mod curent ca o suma de principii in care se crede, o sinteza de precepte etice, o norma de viata spirituala, un codice civil care raspunde problemelor vietii cotidiene –, ci o realitate pregnanta, cu o semnificatie profunda si misterioasa, "o inimitabila simfonie ale carei sunete ii misca pe oameni pana la lacrimi sau ii duce pe culmile extazului", cum spunea unul din traducatorii Coranului in engleza. In acest spirit, Coranul este considerat a fi insusi Cuvantul lui Dumnezeu.
Profetul Muhammad a fost ales sa spuna in cea mai pura limba araba – asa cum este considerata araba coranica – ce voia Dumnezeu si sa repete ceea ce Dumnezeu revelase partial profetilor anteriori.
Coranul nu a fost scris in timpul vietii profetului Muhammad, ci doar memorat de insotitorii sai, iar uneori versete razlete au fost notate pe foi de palmier, omoplati de camila, bucati de ceramica. Elaborarea formei scrise a inceput dupa moartea profetului, urmand un drum lung si extrem de sinuos pana s-a ajuns la un Coran canonizat.
Traducerea in limba romana a Coranului a fost realizata de prof. George Grigore, conferentiar lin cadrul sectiei de Limba Araba a Universitatii Bucuresti, si a necesitat o munca desfasurata pe parcursul a zece ani. <<
Articol realizat ca afiliat CARTURESTI!
Pentru a fi la curent cu promotiile librariilor in care sunt afiliat, va invit sa urmariti si pagina de facebook 100decarti.
Comentarii
Trimiteți un comentariu