Trilogia - Cincizeci de umbre ale lui Grey - E.L. James
Trilogia a fost iniţial publicată în format de e-book, fiind în prezent cel mai bine vândut titlu din istoria cărţii electronice. Editată ulterior în format de carte, trilogia avea să devină un bestseller incontestabil.
Daca doriti sa cumparati cartea, o puteti comanda fara taxe de transport pe Libris.ro
De altfel, pe Libris.ro puteti comanda orice carte cu TRANSPORT GRATUIT, indiferent de valoarea comenzii!
Pe finalul articolului am extras cateva randuri din carte.
Alte librarii unde puteti gasi cartea sunt:
Cincizeci de umbre ale lui Grey - pe Elefant.ro
Cincizeci de umbre ale lui Grey - in libraria Adevarul
Cincizeci de umbre ale lui Grey - varianta in engleza - FIFTY SHADES OF GREY - in libraria BookCity
Cincizeci de umbre ale lui Grey - in libraria eMAG
"Nici un bărbat nu m-a tulburat aşa cum a reuşit Christian Grey, şi nu-mi dau seama de ce. Să fie înfăţişarea? Politeţea? Bogăţia? Puterea? Nu-mi înţeleg reacţia iraţională. Scot un oftat lung de uşurare. Dumnezeule, ce a fost toată povestea asta? Rezemându-mă de unul din stâlpii de oţel ai clădirii, încerc să mă calmez şi să-mi adun gândurile. Îmi scutur capul. Ce a fost asta? Inima mi se domoleşte, iar când reuşesc din nou să respir normal, mă îndrept spre maşină. Lăsând în urmă oraşul, mă simt caraghioasă şi stânjenită în timp ce derulez în minte modul în care a decurs interviul. Desigur, reacţionez exagerat la ceva care e doar imaginar. OK, deci e foarte atrăgător, încrezător,dominator, se simte bine în pielea lui – dar, pe de altă parte, e arogant şi, în ciuda manierelor impecabile, e autocratic şi rece. Mă rog, la suprafaţă. Un fior involuntar îmi coboară pe şira spinării. O fi arogant, dar, la drept vorbind, e îndreptăţit să fie – a realizat atât de multe şi e atât de tânăr. Nu-i suportă pe proşti, dar de ce ar trebui s-o facă? încă o dată, sunt iritată că prietena mea, Kate, nu mi-a dat o biografie sumară. În timp ce mă îndrept spre Interstate 5, mintea mea continuă să rătăcească. Sunt sincer nedumerită cu privire la motivele care-l pot face pe un om să fie atât de hotărât să reuşească. Unele dintre răspunsurile lui au fost foarte enigmatice – de parcă ar fi avut un plan secret. Şi întrebările lui Kate – Îh! Mai ales cele despre adopţie şi dacă e gay! Mă cutremur. Nu-mi vine să cred că le-am rostit. Pământule, înghite-mă acum! Ori de câte ori o să mă gândesc la acea întrebare, o să las capul în jos, jenată. Fir-ai să fii,
Katherine Kavanagh! Arunc o privire la vitezometru. Şofez mai prudent decât aş fi făcut-o în alte ocazii. Şi ştiu că amintirea acelor ochi cenuşii şi pătrunzători care mă ţintuiesc şi a acelei voci severe îmi spune să conduc cu atenţie. Clătinând din cap, îmi dau seama că Grey aduce mai degrabă cu un bărbat având de două
ori vârsta lui. Las-o baltă, Ana, mă dojenesc. Ajung la concluzia că, una peste alta, a fost o experienţă foarte interesantă, dar că nu trebuie să mă gândesc prea mult la ea. Uit-o. Nu va mai trebui să-l revăd vreodată. Gândul mă binedispune imediat. Pornesc radioul şi dau volumul la maximum, mă aşez mai bine în scaun şi ascult ritmurile muzicii rock indie în timp ce apăs pedala de acceleraţie. Când ajung la Interstate 5, îmi dau seama că pot să conduc cât de repede vreau."
------------------------------------------------------------------------
"OK.. Îmi place de el. Iată, am recunoscut-o faţă de mine însămi. Nu mă mai pot ascunde de propriile mele sentimente. Nu m-am mai simţit niciodată aşa. Îl găsesc atrăgător, foarte atrăgător. Dar e o cauză pierdută, ştiu, şi oftez cu un regret dulce-amar. A fost doar o coincidenţă, venirea asta a lui aici. Totuşi, fără îndoială, pot să-l admir de la depărtare. Nu poate ieşi nimic rău din asta. Şi dacă găsesc un fotograf, mâine pot să-l admir cu şi mai multă seriozitate. Îmi muşc buza şi mă pomenesc rânjind ca o şcolăriţă. Trebuie să o sun pe Kate şi să organizez o şedinţă foto.
Capitolul 3
Kate e extaziată.
— Dar ce căuta la Clayton's?
Curiozitatea ei răzbate prin telefon. Sunt într-un cotlon al depozitului, încercând să-mi păstrez vocea cât mai nepăsătoare.
— Era prin zonă.
— Eu cred că asta e o coincidenţă uriaşă, Ana. Nu ţi se pare că a venit
acolo ca să te vadă?
Perspectiva îmi face inima să-mi bată mai repede, dar e o bucurie de scurtă durată. Realitatea sumbră şi dezamăgitoare e că omul s-a aflat acolo cu treabă."
----------------------------------------------------------------
"Chiar toate le obţine aşa de uşor? Nu aud ce comandă. Îmi dă un pahar foarte mare cu apă şi gheaţă.
— Bea, îmi porunceşte, strigând la mine. Luminile dinamice se răsucesc şi se rotesc în ritmul muzicii, aruncând culori stranii în tot barul şi peste toată clientela. Christian e pe rând verde, albastru, alb şi de un roşu demonic. Mă priveşte concentrat. Iau o gură de apă, de probă.
— Toată! strigă el.
E atât de poruncitor. Îşi trece mâna prin părul dezordonat. Pare frustrat, supărat. Care e problema lui? în afară de o fată caraghioasă şi beată care-l cheamă în toiul nopţii ca el să-şi închipuie că are nevoie să fie salvată. Şi chiar se dovedeşte că trebuia salvată de prietenul ei excesiv de romanţios. După care o vede făcându-i-se teribil de rău la picioarele sale. Oh, Ana… O să poţi să dai uitării vreodată întâmplarea asta? Vocea interioară mă dojeneşte şi mă priveşte sever pe deasupra lentilelor în semilună ale ochelarilor. Mă
clatin puţin, iar el mă prinde de umăr ca să mă stabilizeze. Fac cum mi s-a ordonat şi beau tot paharul. Mi se face greaţă. Ia paharul din mâna mea şi-l pune pe bar. Ca prin ceaţă, observ cum e îmbrăcat: o cămaşă albă de olandă, largă, blugi mulaţi, pantofi Converse negri şi o haină în picăţele închisă la culoare. Are cămaşa descheiată la guler şi văd un puf de păr în deschizătură. Aşa groggy cum sunt, mi se pare că arată apetisant.
Mă ia de mână încă o dată. Băga-mi-aş picioarele… mă duce pe ringul de dans. La naiba! Nu ştiu să dansez. Îmi simte reţinerea şi, sub luminile colorate, îi văd zâmbetul amuzat, sardonic chiar. Mă trage energic de mână şi mă pomenesc iar în braţele lui, iar el începe să se mişte, luându-mă cu el. Doamne, ce bine dansează şi nu-mi vine să cred că-l urmez pas cu pas. Probabil pentru că-s beată pot să ţin ritmul cu el… dacă nu m-ar ţine atât de strâns lipită de el, sunt sigură că aş leşina la picioarele lui. Într-un cotlon al minţii, aud avertismentul rostit adesea de mama mea: Niciodată să n-ai încredere într-un bărbat care ştie să danseze."
Pentru a fi la curent cu promotiile librariior partenere on-line, va invit sa urmariti si paginile de facebook 100decarti ori+100deCarti
Comentarii
Trimiteți un comentariu