Carte de dragoste - Chimie Perfecta - Simone Elkeles
La finalul articolului am pus cateva fragmente din volumul 1.
Cele trei volume sunt:
Volumul 1 - Chimie Perfecta
Volumul 2 - Legile Atractiei - Chimie-Perfecta
Volumul 2 - Reactie in lant - Chimie-Perfecta
De unde puteti sa le cumparati:
- libraria eMAG
- libraria Libris
- libraria Elefant
- libraria Book-Express - in engleza, germana, olandeza
- libraria BookCity
Doi tineri liceeni americani - ea blonda si bogata, rasfatata, frumoasa foc, ravnita de toti baietii, sefa majoretelor din liceu, iubita celui mai cel baiat din liceu si care nu stie ce inseamna necazurile! Sau cel putin asa crede toata lumea, insa realitatea este oarecum alta!
Povestea te conduce repede spre sufletele lor si ajungi sa-i iubesti, sa citesti tot mai grabit ca sa afli mai repede ce se intampla cu ei!
La Liceul Fairfield dintr-o suburbie a orasului Chicago, toata lumea stie ca intre elevii veniti din sudul orasului si cei din nord exista o reactie cam alergica. Astfel ca, atunci cand Brittany Ellis, sefa majoretelor, si Alex Fuentes, membru al unei bande de cartier, sunt obligati sa fie parteneri de laborator la orele de chimie, consecintele se anunta efervescente. Niciunul dintre cei doi adolescenti nu este insa pregatit pentru cea mai surprinzatoare dintre toate reactiile chimice – iubirea.
Cartea este scrisa intr-un mod usor de parcurs, mie, personal, mi-a placut!
Ce nu inteleg este de ce in librarii nu vad toate trei volumele la un loc, in afara de - libraria Elefant
Va las un mic fragment mai jos, din volumul 1 - Simone Elkeles - Chimie Perfecta, ca sa va faceti o idee despre atmosfera cartii:
Brittany
Ar trebui să mă concentrez asupra şcolii. Principalul meu obiectiv e admiterea la Northwestern,
alma mater-ul tatei, o facultate aproape de casă, astfel încât să pot avea în continuare grijă de sora
mea. Îi dau câteva sfaturi Baghdei, răsuflu adânc, îmi întipăresc un zâmbet pe faţă şi intru în sală.
— Iubito, ţi-am păstrat un loc, zice Colin, arătând spre scaunul de lângă el.
În sală sunt înşirate mese înalte de laborator, pentru două persoane. Asta înseamnă că pentru restul
anului voi sta lângă Colin şi vom face împreună temutele proiecte de chimie din ultimul an de liceu.
Simţindu-mă prosteşte pentru că mi-am imaginat că lucrurile nu vor fi OK între noi, mă aşez şi scot
din geantă manualul de chimie, care cântăreşte o tonă.
— Hei, ia uite, Fuentes e cu noi în clasă! strigă un băiat din fundul sălii. Vino aici, Alex, ven pa ca.
Încerc să nu mă holbez în timp ce Alex îşi salută amicul cu bătăi pe umăr şi strângeri de mână prea
complicate pentru a fi reproduse. Îşi spun unul altuia „ese” — ce-o mai fi şi asta.
Prezenţa lui Alex atrage toate privirile.
— Am auzit că în weekendul trecut a fost arestat pentru posesie de metamfetamină, îmi şopteşte
Colin.
— Nu se poate.
Dă din cap şi ridică din sprâncene.
— Ba se poate.
Vestea n-ar trebui să mă surprindă prea tare. Din câte am auzit, Alex îşi petrece cele mai multe
weekenduri drogat, beat sau îndeletnicindu-se cu tot felul de activităţi ilegale.
Doamna Peterson intră trântind uşa în urma ei şi toţi ochii se mută din fundul clasei, unde stă Alex
cu prietenii săi, spre partea din faţă, unde se află doamna Peterson. Şi-a strâns părul castaniu-deschis
la spate, într-o coadă de cal. Are probabil spre treizeci de ani, însă ochelarii şi expresia mereu
încruntată o fac să pară mult mai în vârstă. Am auzit că acum e mult mai dură cu elevii pentru că în
primul ei an de profesorat au făcut-o să plângă. N-au pic de respect pentru o profesoară care le-ar
putea fi soră mai mare.
— Bună ziua şi bine aţi venit la cursul de chimie din clasa a douăsprezecea. Se sprijină de
marginea catedrei şi deschide un dosar. Văd că deja v-aţi aşezat, dar aranjamentul îl stabilesc eu... în
ordine alfabetică.
Protestez, la fel ca şi restul clasei, însă doamna Peterson nu se lasă înduplecată. Din faţa primei
mese de laborator, anunţă:
— Colin Adams, vei sta în prima bancă. Partenera ta va fi Darlene Boehm.
Darlene Boehm şi cu mine suntem co-căpitani ai echipei de majorete. Se uită în direcţia mea,
scuzându-se din priviri, şi se aşază lângă iubitul meu.
Doamna Peterson continuă să citească lista, iar elevii se mută fără tragere de inimă în locurile
repartizate.
— Brittany Ellis, zice doamna Peterson arătând spre masa din spatele lui Colin.
Mă aşez, fără pic de entuziasm, la locul meu.
— Alejandro Fuentes, spune doamna Peterson, arătând spre scaunul de lângă mine.
Doamne! Alex... partenerul meu la chimie? Pentru întregul an? Nu se poate, imposibil, e ATÂT de
aiurea. Îi arunc lui Colin o privire care strigă „Ajutor!”, în timp ce încerc să nu intru în panică. E clar,
ar fi trebuit să rămân acasă. În pat. Sub pătură. Decizia mea de a nu mă lăsa intimidată s-a dus acum
de râpă.
— Spuneţi-mi Alex.
-------------------------------
Mă holbez şi eu la el, pentru că jocul ăsta se joacă în doi. La suprafaţă, Alex pare impenetrabil,
numai că are o cicatrice deasupra sprâncenei stângi care spune totul... la urma urmei, e şi el om. Pe
sub cămaşă i se profilează muşchi pe care n-ai cum să-i capeţi decât făcând muncă fizică sau trăgând
de fiare.
Ochii mei îi întâlnesc pe ai lui şi timpul se opreşte în loc. Ochii lui mă sfredelesc şi în clipa aceea
pot să jur că o vede în mine pe cea care sunt cu adevărat. Fără bravadă, fără faţadă. Brittany, pur şi
simplu.
— Ce trebuie să fac ca să ieşi cu mine? mă întreabă.
— Doar nu vorbeşti serios.
— Ţi se pare că glumesc?
Doamna Peterson trece pe lângă noi, scutindu-mă de răspuns.
— Alex, să ştii că stau cu ochii pe tine. Ţi-am simţit lipsa săptămâna trecută. Ce s-a întâmplat?
— Am căzut într-un cuţit şi m-am tăiat.
Doamna Peterson clatină neîncrezătoare din cap şi merge mai departe, ca să hărţuiască alţi elevi.
Mă uit la Alex cu ochii mari.
— Un cuţit? Glumeşti, nu-i aşa?
— Nţ. Tăiam o roşie şi — ce să vezi? — mă pomenesc că îmi alunecă din mână cuţitul, sare şi mă
taie la umăr. M-a cusut doctorul. Vrei să-ţi arăt? mă întreabă, începând să-şi ridice mâneca.
Îmi acopăr ochii cu palmele.
— Alex, nu încerca să mă prosteşti. Nu cred pentru nimic în lume că ţi-a scăpat cuţitul din mână şi
te-ai tăiat. Te-ai bătut cu careva.
— Nu mi-ai răspuns la întrebare, insistă el, fără să zică nici da, nici nu cu privire la teoria mea
privind rana pe care a căpătat-o. Ce trebuie să fac ca să ieşi cu mine?
— Nimic. Pur şi simplu n-aş ieşi cu tine.
— Pariez că ţi-ai schimba părerea dacă ne-am giugiuli niţel.
— Asta nu se va întâmpla niciodată.
— Tu pierzi.
Îşi întinde picioarele lungi în faţă, ţinându-şi manualul de chimie în poală. Se uită la mine cu ochii
lui de culoarea ciocolatei cu o intensitate care, jur, ar putea hipnotiza pe cineva.
— Eşti gata? mă întreabă.
Timp de o fracţiune de secundă, cât mă uit în ochii lui, mă întreb cum ar fi dacă l-aş săruta.
Privirea îmi alunecă apoi în jos, spre buzele lui. Aproape că le simt apropiindu-se de ale mele. Cum ar
fi sărutul lui, dur sau moale? Cum sărută Alex, încet, sau lacom şi iute, aşa cum îi e personalitatea?
— Pentru ce? şoptesc aplecându-mă spre el.
— Pentru proiect, răspunde. Încălzitoarele de mâini. Ora lui Peterson. Laboratorul de chimie.
Clatin din cap, alungându-mi din mintea de adolescentă mult prea plină de imaginaţie toate
gândurile alea ridicole.
----------------------------
Probabil că am rămas în urmă cu somnul.
— Mda, încălzitoarele de mâini, zic, deschizând manualul.
— Brittany?
— Ce-i? răspund, holbându-mă la cuvintele din carte fără să văd nimic.
N-am idee ce scrie pe pagină, pentru că sunt prea jenată ca sa mă pot concentra.
— Te-ai uitat la mine ca şi cum ai fi vrut să mă săruţi.
Mă forţez să râd.
— Vezi să nu, răspund sarcastic.
— Nu se uită nimeni la noi. Dacă vrei, poţi să încerci. Nu vreau să mă laud, dar sunt expert.
Îmi aruncă un zâmbet leneş, unul conceput probabil pentru a topi inimile fetelor de pe tot globul.
— Alex, nu eşti genul meu.
Trebuie să zic ceva, ca să-l opresc să se uite la mine ca şi cum ar avea de gând să-mi facă nişte
lucruri de care eu doar am auzit.
— Nu-ţi plac decât tipii albi?
— Termină, rostesc printre dinţii încleştaţi.
— Ce-i? zice, pe un ton serios de data asta. E adevărat, nu-i aşa?
----------------------------
Însă nisipul e atât de plăcut sub picioare, ca pernele alea pufoase în care poţi să te afunzi. Şi din
faţă aud muzică. Iubesc muzica. Închid ochii şi corpul meu se mişcă pe ritmul acela misterios.
Nu-mi dau seama cât de mult am mers, dansând aşa, până ce râsete şi voci care vorbesc în spaniolă
mă fac să îngheţ.
Bandanele roşu cu negru pe care le văd în faţă îmi spun că am trecut de-al patrulea dig.
— Ia uite cine-a venit. Brittany Ellis, cea mai sexy majoretă de la liceul Fairfield, zice un tip. Hai
încoace, mamacita. Vino să dansezi cu mine.
Disperată, mă uit la feţele din jurul meu, în căutarea uneia
cunoscute sau prietenoase. Alex. E aici. Şi în poala lui, cu faţa spre e el, stă Carmen Sanchez.
O privelişte care mă face să-mi revin un pic din beţie.
Un alt tip avansează spre mine.
— Nu ştii că plaja asta-i numai pentru mexicanos? zice, apropiindu-se. Sau poate c-ai venit aici ca
să adulmeci carnea neagră. Ştii ce se spune, scumpo... că asta-i cea mai dulce.
— Lasă-mă-n pace, mă bâlbâi.
— Crezi că nu-s de nasul tău?
Se îndreaptă spre mine, cu ochii spumegând de furie. Muzica se opreşte.
Mă retrag împleticindu-mă. Nu sunt aşa de beată încât să nu-mi dau seama că mă aflu în pericol.
— Javier, las-o-n pace, zice Alex cu voce joasă.
E un ordin.
O mângâie pe Carmen pe umăr, cu buzele la doar câţiva milimetri de pielea ei. Mă clatin. Trăiesc
un coşmar. Trebuie să scap de-aici cât mai iute.
Încep să fug, cu râsetele membrilor bandei răsunându-mi in urechi. Nu sunt în stare să alerg prea
repede şi mă simt de parc-aş fi într-un vis în care-mi mişc picioarele, dar nu înaintez nicicum.
— Brittany, stai! aud o voce din spate.
Mă întorc şi dau nas în nas cu tipul care îmi bântuie visele... şi ziua, şi noaptea.
Alex.
Tipul pe care-l urăsc.
Tipul pe care nu mi-l pot scoate din cap, oricât de beată aş fi.
— Nu-l lua în seamă pe Javier, zice Alex. Uneori face atât de tare pe nebunul, că e luat cu totul de
val. Încremenesc de uimire când face un pas spre mine şi îmi şterge o lacrimă de pe obraz.
— Nu plânge. Nu l-aş lăsa să-ţi facă niciun rău.
Să-i spun că nu mă tem de asta? Că lucrul de care mă tem este să nu-mi pierd controlul?
N-am apucat să fug prea departe. Dar suficient ca prietinii lui Alex să nu mă mai poată auzi sau
vedea.
— Ce-ţi place la Carmen? îl întreb, simţind cum pământul se învârte cu mine şi împleticindu-mă
prin nisip. E o fată rea.
Întinde un braţ ca să mă ajute, dar mă feresc, aşa că-şi îndeasă mâinile în buzunare.
— Ce te interesează? Azi-dimineaţă mi-ai tras clapa.
— Am avut de făcut nişte lucruri.
— Da? Ce anume? Te-ai spălat pe cap, ţi-ai făcut manichiura?
Sau mi s-a smuls părul din cap de către sora mea şi am fost luată la rost de mama ? Îl împung cu
degetul în piept.
— Eşti un nemernic.
— Şi tu eşti o căţea, zice. O căţea cu zâmbet de milioane şi ochi care-ar putea să bage-n boală
orice bărbat.
Se cutremură, ca şi cum vorbele i-au ieşit fără să vrea din gură şi-acum ar face orice să le retragă.
La orice m-aş fi aşteptat, dar nu la asta. Nu la asta. Observ că are ochii injectaţi.
— Te-ai drogat, Alex.
Mda, da' nici tu nu pari trează. Poate c-acum e momentul să-mi dai sărutul ăla cu care mi-ai rămas
datoare.
— Nicio şansă.
— Por que no? Ţi-e teamă c-o să-ţi placă aşa de mult că o să uiţi de iubitul tău?
Să îl sărut pe Alex? Niciodată. Deşi m-am tot gândit la asta. Chiar mult. Mai mult decât ar trebui.
Are buze pline, atrăgătoare. Doamne, are dreptate. Sunt beată. Şi nu mă simt deloc bine. Amorţeala
mi-a trecut şi sunt pe cale să intru în delir, din moment ce prin minte-mi trec tot felul de gânduri
aiurea. Ca de pildă, cum ar fi ca buzele lui să fie lipite de-ale mele.
— Bine. Atunci, sărută-mă, Alex, spun, făcând un pas în faţă şi sprijinindu-mă de el. Ca să fim
chit.
Îmi cuprinde braţele cu mâinile. Gata, asta e. O să-l sărut pe Alex şi-o să aflu cum e. E un tip
periculos, care mă ia tot timpul la mişto. Şi în acelaşi timp sexy, brunet şi frumos. Stând aşa de
aproape de el, îmi simt corpul tremurând şi capul învârtindu-se. Mă prind de catarama de la cureaua
lui ca să-mi menţin
echilibrul. E ca şi cum m-aş da într-un carusel la bâlci.
— O să ţi se facă rău, zice el.
— Ba nu. Îmi... îmi place-n carusel.
— Nu suntem în niciun carusel.
— A, nu? zic complet derutată.
Dau drumul curelei lui şi mă concentrez asupra picioarelor mele. Le simt de parc-ar fi săltat în aer
şi plutesc acum pe deasupra nisipului.
— Sunt doar puţin ameţită. N-am nimic.
— Pe naiba!
— Dacă nu te-ai mai foi atâta, m-aş simţi mult mai bine.
Nu mă foiesc deloc. Şi-mi pare rău să-ţi dau o veste atât de proastă, mamacita, da eşti pe cale să
vomiţi.
Are dreptate. Stomacul îmi chiorăie. Alex mă sprijină cu o mână şi cu cealaltă îmi ţine părul ca să
nu-mi vină peste faţă în timp ce mă aplec şi dau la boboci.
Nu reuşesc să-mi potolesc stomacul. Vomit din nou şi gâfâi din greu. Gâlgâieli şi râgâieli
dezgustătoare îmi ies din gură, dar sunt prea beată ca să-mi pese.
Ia uite, zic printre crizele de vomă. Toată cina mea e pe pantoful tău.
--------------------------
Alex
Nu ştiu ce să spun sau să fac. Sunt singur... cu Brittany Ellis, care e beată criţă. Nu sunt obişnuit să
fiu singur cu puicuţe albe, moarte de bete, şi cu atât mai puţin cu una care mă excită. Aş putea fie să
profit de ea şi să câştig pariul, ceea ce, în starea-n care e, ar fi o victorie sigură, fie...
— Să chem pe cineva să te ducă acasă cu maşina, zic înainte ca mintea mea, care a luat-o razna, să
se-apuce să născocească mii de moduri de a o viola.
Sunt ameţit de la alcool şi droguri. Vreau să fiu în deplinătatea facultăţilor mintale când o să facem
sex. Brittany îşi ţuguie buzele şi se bosumflă ca un copil.
— Nu. Nu vreau să merg acasă. Oriunde, da' nu acasă.
Of, Doamne.
Am o problemă. Tengo una problema grande.
Se uită în sus spre mine şi ochii ei sclipesc în lumina lunii ca nişte nestemate rare, preţioase.
— Colin crede că vreau să mă cuplez cu tine. Zice că înfruntările noastre nu-s decât un preludiu.
— Şi e adevărat? întreb, ţinându-mi răsuflarea în aşteptarea răspunsului.
Dă, Doamne, să ţin minte ce-mi zice până mâine.
Ea ridică un deget şi spune: -->>
Vezi librariile mele partenere, din care va aduc promotiile la carte:
Librarii partenere blogul meu 100decarti!
Comentarii
Trimiteți un comentariu