Minim 25% reducere la BELETRISTICA si DEZVOLTARE PERSONALA
Transport GRATUIT indiferent de COMANDA!
VEZI OFERTA LA BELETRISTICA!
VEZI OFERTA LA CARTI DE DEZVOLTARE PERSONALA!
Va dau un citat mai jos, din una din cartile lui Dale Carnegie, pe care am inceput sa-l citesc:
Dale Carnegie - Arta de a reusi in viata
CAPITOLUL VI - Supapa de sigurantă
Cea mai mare parte din oameni, când încearcă să convingă pe cineva vorbesc mult.
Vânzătorii, îndeosebi, fac această costisitoare greşeală. Lăsa i pe celălalt să-şi golească sacul. Cunoaşte mai bine ca dv. dorin a şi nevoile sale. Pune i-i întrebări şi lăsa i-l să vorbească în voie. Dacă nu sunte i de acord cu dânsul, ve i fi ispitit să-l întrerupe i. Să n-o face i. E primejdios. Nu vă va asculta. Mai bine asculta ii dv. cu răbdare şi fără părtinire. Acorda i-i întreaga dv. aten ie sinceră.
Dă această strategie rezultate bune în afaceri? Asculta i povestea unui om care a fost silit s-o întrebuin eze.
Una din marile firme de automobile din America ceruse la trei fabrican i de esături săi prezinte probe de pânză pentru caroseriile ei. Era vorba de o afacere serioasă - un contract pe un an. Fiecare casă Şi-a trimis reprezentan ii cu mostre. Urma ca ei să-i apere cauza, într-o zi dinainte fixată, după ce fuseseră în prealabil examinate mostrele. Când a venit rândul d-lui G. B. R., unul dintre cei trei prezentatori, el se pomeni
bolnav de laringită. "Am fost introdus într-un birou unde se găsea j inginerul textilelor, şeful comercial, precum şi preşedintele Companiei. Am făcut o mare sfor are să vorbesc, clar n-am izbutit să scot decât
un fel de croncănit răguşit. Ne găseam cu to ii în jurul mesei. Luai o foaie de hârtie, pe care scrisei: "Domnilor, scuza imă, am o laringită şi nu pot scoate un sunet". Voi vorbi eu pentru dumneata, a zis preşedintele. Şi într-adevăr, a vorbit pentru mine. A prezentat mostrele, lăudând calitatea lor. S-a încins o discu ie aprinsă. Cum preşedintele mă reprezenta, el îmi luă apărarea. Singura mea participare la conversa ie a constat din
zâmbete, clătinări din cap şi gesturi.
Rezultatul acestei conferin e unice a fost că ni s-a dat nouă furnitura unui milion de metri de esături, în valoare de 1,6 milioane dolari. Era comanda cea mai formidabilă pe care o ob inusem vreodată. Aş fi ratat afacerea dacă aş fi putut vorbi normal, căci aveam o concep ie greşită asupra propunerii', în acest fel, cu totul ntâmplător, am descoperit cum eşti răsplătit adesea tăcând şi lăsându-i pe al ii să vorbească".
Joseph S. Webb, inspectorul Companiei Electrice din Philadelphia, făcu aceeaşi descoperire în cursul unui turneu în Pensylyania. Înso it de un reprezentant local al Companiei, el a străbătut un bogat district de fermieri olandezi.
- De ce oamenii aceştia nu au electricitate ? a întrebat el trecând pe lângă o proprietate bine între inută.
- Nimic de făcut cu ăştia! i-a răspuns celălalt dezamăgit. Sunt ostili Companiei. Am încercat totul. Nici o speran ă...
- Să încercăm, totuşi! a zis Webb.
Bătu la poartă, aceasta abia se întredeschise şi bătrâna doamnă Druckenbord îşi scoase nasul prin deschizătură. Îndată ce ne văzu, ne trânti uşa în nas. Am bătut din nou ; ea se arătă de astădată spre a ne spune ceea ce gândea despre noi şi Compania noastră.
I-am zis:
- D-na Druckenbord, regret că v-am deranjat, dar n-am venit pentru electricitate, ci doream numai să cumpăr câteva ouă.
Ea ne privi cu un aer bănuitor.
- Am văzut frumoasele dv. clocitoare Dominques, nu-i aşa ? Şi aş vrea o duzină de ouă proaspete.
Îi trezisem deja curiozitatea.
De unde a i ştiut că sînt Dominques ? zise ea deschizând de astădată larg uşa. Şi eu cresc pui dar niciodată n-am văzut aşa de frumoşi ca ai dv.
- Dacă şi dv. ave i ouă, ce nevoie ave i să cumpăra i de la mine ?, întrebă ea cu o urmă de bănuială.
- Pentru că păsările mele sînt Leghorns, care fac doar ouă albe. Şi şti i de bună seamă că ouăle albe nu sînt atât de bune precum cele cafenii pentru o bună patiserie.
Nevastă-mea ine foarte mult la reuşita prăjiturilor ei.
Bătrâna ieşi în cerdac şi se arătă mai amabilă. In acest timp observasem o lăptărie ce părea bine gospodărită. Continuai!
- De altminteri, sînt convins că ave i mai mare câştig cu găinile decât domnul Druckenbord cu lăptăria.
Atât i-a trebuit. Desigur, ouăle produceau mai mult decât laptele, dar era cu neputin ă să intre asta în capul de lemn al bărbatului ei!
Ne-a poftit să vizităm crescătoria de păsări. Am stat de vorbă, de una, de alta, i-am făcut complimente, am felicitat-o pentru organizarea ei şi ne-am împrietenit în aşa fel încât ne dădeam sfaturi unul altuia. Ea mi-a mărturisit că unii dintre vecinii ei instalaseră electricitate în cote ele de păsări şi erau mul umi i de rezultate. E bine să-i imite ? Care este părerea mea ?
După două săptămâni lumina electrică era instalată la ferma respectivă.
Dar - asta e formula fabulei - niciodată n-aş fi ob inut contractul de abonament dacă n-aş fi lăsat-o pe bătrâna fermieră olandeză să vorbească cea dintâi, cât îi plăcea, şi să se convingă ea însăşi".
Există oameni care sînt făcu i să nu cumpere decât dacă hotărârea vine numai de la ei.
Într-o zi apăru în pagina financiară a lui New-York Herald Tribune un anun prin care se căuta un om cu capacitate şi experien ă excep ionale.
Charles Cubellis se oferi şi fu convocat. Fără a pierde o clipă el se duse în Wall Street să afle toate informa iile posibile despre întemeietorul şi şeful casei la care trebuia să se prezinte.
Îndeobşte, oamenilor care au reuşit le place să-şi aducă aminte de greută ile începutului. Acesta nu făcea excep ie de la regulă. Începuse cu -150 de dolari în buzunar şi... o idee. Luptase împotriva descurajării, sarcasmelor, lucrase douăsprezece şi şaisprezece ore pe zi, duminicile şi de sărbători şi biruise totul. Şi acum magna ii din Wall Street veneau să-i ceară sfatul. Era mul umit de sine ; avea dreptul să fie.
Şi îi făcea plăcere de a povesti despre aceasta.! De aceea, Cubellis îi declară de la început că ar fi mândru să apar ină unei case al cărei şef are un astfel de trecut. Acesta îl întrebă scurt pe Cubellis despre activitatea trecută, apoi îl chemă pe vicepreşedinte şi-i zise:
"Cred că domnul este omul care ne trebuie".
Dl. Cubellis îşi dăduse osteneala de a se documenta asupra viitorului său şef, dovedise că se interesase de dânsul şi de împrejurările în care reuşise. îl încurajase să vorbească. Iată de ce făcuse o impresie bună.
Să ştim că prietenii noştri preferă mult mai mult să vorbească de meritele lor decât să asculte despre ale noastre.
La Roehefucauld zicea: ,,De vre i să vă face i duşmani întrece i-i pe prietenii voştri ; dar dacă vre i să vă face i alia i, lăsa i pe prietenii voştri să vă în treacă".
Într-adevăr, când ne domină, prietenii noştri îşi afirmă importan a ; în caz contrar, ei îşi simt inferioritatea şi asta stârneşte invidia şi gelozia lor.
Un proverb german afirmă: "Bucuria cea mai curată este plăcerea răutăcioasă ce o sim im văzând nenorocirea altora pe care i-am invidiat".
De aceea, să nu vorbim de succesele noastre; să fim discre i şi vom fi iubi i. Scriitorul Irwin Cobb ştia acest mare adevăr. Într-o zi, pe când depunea mărturie la tribunal pentru un prieten, un avocat îi spuse: "Se pare că sunte i unul dintre scriitorii celebrii ai Americii V
Cobb răspunse: "Am avut fără îndoială, mult noroc!".
Nu uitati: Transport GRATUIT indiferent de COMANDA!
Articol realizat in parteneriat cu libraria LIBRIS si 2parale!
Pentru a fi la curent cu promotiile librariior partenere on-line, va invit sa urmariti si paginile de facebook 100decarti ori+100deCarti
Comentarii
Trimiteți un comentariu