Lisa Kleypas - Diavolul cu ochi albastri - una dintre cele mai frumoase povesti de dragoste scrise vreodata!
Nu stiu cum am ajuns sa citesc romane de dragoste, poate viata stresanta ma determina sa caut o evadare, o relaxare, habar n-am. Insa, dupa carti motivationale captivante si care iti pun gandurile pe jar, dupa carti cu tenta stiintifica din care citesti unele pasaje de doua-trei ori ca sa pricepi mai bine despre ce e vorba, simt ca ma deconectez de tot cu o poveste siropoasa de iubire aprinsa! Na, nu o fi rau!Ba mai urmaresc si articolele lui Radu F. Constantinescu si ale Ursulei Sandner, prin urmare ma cuprind diverse stari contradictorii, ba un elan nemaipomenit, ba un sentimentalism de groaza, si, in final, ma refugiez intr-o poveste de iubire cu final foarte fericit!
Asa ca iata, azi, o zi ploioasa si tare mohorata, poate fi inviorata numai cu "Diavolul cu ochi albastri" al Lisei Kleypas!
Criticile spun ca ar fi una cele mai frumoase povesti de dragoste scrise vreodata! Exact ce caut!
Am pus pentru voi pe site-ul meu un fragment de vreo 50 de pagini - VEZI AICI! si librariile partener unde am gasit-o!
Nu inteleg de ce.
In momentul redactarii acestui articol, librariile unde am gasit volumul Lisei Kleypas - Diavolul cu ochi albastri:
- libraria Elefant - in plus, aici, zilele acestea, la comenzi peste 60 lei, primesti CADOU Prea multa fericire - Alice Munro - Premiul Nobel 2013!
- libraria Libris - in engleza - transport gratuit
- libraria Books-Express - in engleza
- libraria Book-Land - pret excelent
"M-a sărutat pe gât, mi-a gustat pielea subţire şi sensibilă, mi-a mângâiat cu buzele locul în care se zbătea pulsul. Suspinând, mi-am împletit degetele printre şuviţele lui moi şi de dese, ca mătasea în palmele mele. Cu totul diferite de părul lui, care mi-era atât de cunoscut.
M-a străbătut imediat un fior de groază.
— Dumnezeule!
Abia dacă eram în stare să vorbesc, i-am atins chipul în întuneric şi am dat peste nişte trăsături dure, necunoscute, şi de o umbră de barbă proaspăt rasă. Mă usturau colţurile ochilor, dar nu ştiam dacă îmi venea să plâng de ruşine, de furie, de teamă, de dezamăgire sau de toate la un loc.
— Nick?
O mână puternică îmi prinse încheietura, necunoscutul îmi sărută degetele, podul palmei, apoi vorbi cu o voce atât de adâncă şi de guturală încât aş fi putut să jur că-i aparţine diavolului însuşi:
— Cine-i Nick?
Străinul continuă să mă ţină în braţe pe întuneric şi începu să mă mângâie încet pe spate, încercând să mă
liniştească.
— Doamne, îmi pare rău, am spus tremurând. Am crezut că eşti iubitul meu.
El vorbi pe un ton glumeţ:
— Mi-aş dori din tot sufletul să fiu iubitul tău în clipa asta.
Mă mângâie cu blândeţe pe păr.
— Să aprind lumina?
— Nu! am spus imediat, strângându-l de mână.
El a rămas nemişcat, făcându-mi pe plac, şi m-a întrebat cu un zâmbet în glas:
— N-ai vrea să-mi spui cum te cheamă?
— În niciun caz. Fără nume.
— Bine, şefa.
M-a ajutat să cobor de pe masă, susţinându-mă ca să-mi găsesc echilibrul. Inima îmi bătea foarte repede.
— N-am mai făcut niciodată aşa ceva. Mi se pare că ar trebui să leşin sau să ţip sau…
— Aş prefera să nu faci nimic din toate astea.
— Nu vreau să se afle despre ce s-a întâmplat aici.
Mi-aş dori să nu ştiu nici eu. Aş vrea…
— Vorbeşti foarte repede când eşti emoţionată,
observă el.
— Vorbesc repede tot timpul. Şi nu sunt emoţionată, sunt şocată. Aş vrea să pot să dau timpul înapoi. Mă
simt ca o pagină de eroare de pe internet.
— O pagină 404?
— Da. Întâmplarea asta a fost un mare 404."
Pentru a fi la curent cu promotiile librariior partenere on-line, va invit sa urmariti si paginile de facebook 100decarti ori+100deCarti
Pe site-ul meu 100decarti puteti gasi fragmente de 50-60 de pagini din carti, si librariile de unde puteti sa cumparati cartile ale caror fragmente le-am redat.
Comentarii
Trimiteți un comentariu