"Ugly Love - Despre fata urata a iubirii" - Colleen Hoover
Nu stiu daca voi ati citit aceasta carte, sau altceva de Colleen Hoover.
Imi tor apar volumele acestei autoare in fata si m-am gandit sa ma opresc, pentru inceput la "Ugly Love - Despre fata urata a iubirii".
Nu prea m-a atras titlul acesta, pare deprimant. Insa acuma trec prin momente de ingrijorare si nu am stare sa ma opresc la nici o carte, si totusi, doar cartile ma fac sa evadez din ganduri.
Asa ca, hai sa vad ce e cu Ugly Love.
Ceva mai jos am pus un foarte scurt fragment, care mi-a atras privirea, rasfoind cartea.
Atunci cand Tate Collins il intalneste pe Miles Archer, un pilot de avioane tacut, la locul lui, bantuit de un trecut intunecat, ea e constienta ca ceea ce simte nu e tocmai dragoste la prima vedere. Cei doi nu se considera nici macar prieteni, iar singurul lucru pe care il au in comun este o atractie fizica de netagaduit. Dupa ce dorintele lor ies la iveala, cei doi isi dau seama ca tocmai au gasit solutia perfecta pentru o relatie fara alte implicatii. El nu cauta iubire, iar ea nu are timp pentru asa ceva. Aranjamentul lor ar fi extrem de satisfacator, daca Tate ar putea sa respecte cele doua reguli impuse de Miles: nu pune intrebari despre trecut, nu te astepta la un viitor impreuna.
Ei cred ca se pot descurca, dar, atunci cand in povestea lor se infiripa sentimente adevarate, totul se schimba:
INIMILE SUNT INVADATE
PROMISIUNILE SUNT INCALCATE
REGULILE SUNT SPULBERATE
IAR IUBIREA DEVINE URATA
Pentru a cumpara "Ugly Love - Despre fata urata a iubirii" - Colleen Hoover, am intrat in libraria oferita de eMAG - foarte plina de carti, bine structurata - VEZI AICI!
Mai jos puteti citi fragmentul promis:
"Tata: Unde eşti?
Eu: Acasă la lan.
Tata: Trebuie să stăm de vorbă.
Eu: Nu poţi să aştepţi până mâine? Ajung târziu acasă.
Tata: Nu. Trebuie să vii acum. Te aştept de când ai terminat orele.
Eu: Bine. Vin acum.
Asta a fost conversaţia care m-a adus în situaţia de faţă. Eu, stând în faţa tatei, pe canapea. Tata, spunându-mi ceva ce nu vreau să aud.
— Ţi-aş fi spus mai demult, Miles. Doar că...
— Te-ai simţit vinovat? îl întrerup. Ca şi cum ai fi făcut ceva greşit?
Se uită în ochii mei şi încep să mă simt vinovat pentru vorbele pe care i le-am spus, dar ignor sentimentul şi continui.
— A trecut mai puţin de un an de când a murit.
Imediat ce termin de rostit cuvintele mi se face greaţă.
Nu-i place să fie judecat, cu atât mai puţin de mine. S-a obișnuit să-i susţin deciziile. Drace, până şi eu sunt obişnuit să-i deciziile. Pană acum, am crezut mereu că ia numai decizii bune.
— Uite, ştiu că ţi-e greu să accepţi, dar am nevoie de sprijinul tău. Nu ştii cât de greu mi-a fost să îmi continui viaţa, după ce a murit.
— Greu?
Sar în picioare şi ţip. Mă port de parcă, dintr-un oarecare motiv, m-ar interesa, când, de fapt, nu mă interesează deloc. Nici că-mi păsa că a început deja să iasă cu altele. Poate să-şi dea întâlnise cu cine vrea. Poate să şi-o tragă cu cine vrea.
Cred că singurul motiv pentru izbucnirea mea este faptul că ea nu mai poate să răspundă în niciun fel. E greu să-ţi aperi căsnicia atunci când eşti mort. De asta o fac eu pentru ea.
— E limpede că nu ţi-e greu deloc, tată.
Mă plimb prin încăpere, înainte şi înapoi.
Casa e mult prea mică pentru a-mi cuprinde toată frustrarea şi dezamăgirea.
Mă uit din nou la el şi-mi dau seama că nu mă deranjează atât de mult faptul că se întâlneşte deja cu altcineva, ci urăsc privirea pe care o are atunci când vorbeşte despre ea. Nu l-am văzut niciodată să se uite aşa la mama, deci, oricine ar fi, este evident că nu e ceva trecător. Această femeie este gata să se infiltreze în vieţile noastre Şi să pătrundă în relaţia mea cu tata, ca iedera otrăvitoare. N-o să mai fim doar eu şi tata. O să fim eu, tata şi Lisa. Nu mi se pare normal, atât timp cât prezenţa mamei încă se simte peste tot, în casa asta.
Stă cu braţele în faţă şi degetele încleştate. Priveşte în podea.
— Nu ştiu daca relaţia asta are vreun viitor, dar vreau să încerc. Lisa mă face fericit. Câteodată, singura cale de a-ţi continua viaţa este... să-ţi continui viaţa.
Deschid gura să-i răspund, dar cuvintele îmi sunt întrerupte de sunetul soneriei. Se uită la mine şi, cu ezitare, se ridică în picioare. Pare mai mic. Mai puţin eroic.
— Nu-ţi cer să o placi. Nu-ţi cer să petreci timp cu ea. Vreau doar să te porţi frumos.
.....................
Deschid uşa.
— Miles?
Mă uit la chipul ei şi este exact opusul mamei. Asta mă face să mă simt bine. Este mult mai scundă decât mama. Nu e nici la fel de frumoasă ca mama. Nimic legat de ea nu poate fi comparat cu mama, aşa că accept exact ceea ce este: un oaspete la cină.
O salut cu o înclinare a capului şi deschid uşa mai larg, pentru a o lăsa să intre.
— Tu trebuie să fii Lisa. Mă bucur să te cunosc.
Fac semn cu degetul în spatele meu.
— Tata e în bucătărie.
Lisa face un pas în faţă şi mă îmbrăţişează, un gest pe care reuşesc să-l transform în ceva stânjenitor, după ce ezit câteva secunde înainte să o îmbrăţişez şi eu."
VEZI alte carti scrise de Colleen Hoover.
In cautarea celor mai bune carti, va inbit sa urmariti si pagina de facebook 100decarti.
Comentarii
Trimiteți un comentariu