"Te poți pregăti, te poți trudi, poți alege, dar în ultimă instanță viața e un joc complicat al providenței și probabilității."

4 carti de suspans scrise de Daniel Silva

DANIEL SILVA este un autor premiat, ale cărui romane, devenite bestselleruri, s-au aflat în mod constant pe locul 1 în topul revistei New York Times.

Si pentru ca Editura Litera are acuma o promotie interesanta, si pentru ca mi-au aparut in fata volumele scrise de Daniel Silva, m-am oprit la acestea.

Trebuie sa va spun ca pana maine, 31.10, pe site-ul Litera.ro se desfasoara promotia "HAPPY HALLOWEEN", care aduce REDUCERI DE PÂNĂ LA -65% la toate titlurile de ficțiune și CADOU un thriller din colecția Buzz Books, semnat de Regina Crimei Agatha Christie, ce face parte din seria-fenomen Miss Marple: “O crimă anunțată”. Volumul va fi oferit cadou la primele 300 de comenzi peste 149 de lei, care beneficiază și de transport gratuit.

Sa trecem la cele 4 volume interesante ale lui Daniel Silva:

Portretul unei spioane

Pentru Gabriel Allon și soția lui, Chiara, trebuia să fie începutul unui weekend romantic la Londra. Dar nimic nu este atât de simplu, nici măcar în timpul liber, când ești spion și asasin de meserie.

Atentatele cu bombă de la Paris și Copenhaga l-au adus pe Gabriel la limita nervilor. Așadar, când observă un bărbat cu unele dintre trăsăturile specifice teroriștilor sinucigași, îl urmărește prin Covent Garden. Hotărât să împiedice posibilul carnaj, Gabriel își scoate pistolul, dar este trântit la pământ de doi polițiști în civil. O clipă mai târziu se trezește într-o scenă desprinsă din cel mai cumplit coșmar al său.

De pe străzile New Yorkului și Londrei până în peisajul necruțător al deșertului saudit, Gabriel Allon înfruntă un ucigaș de o ferocitate fără seamăn. Este o întrecere pe care nu are dreptul s-o piardă..

CUMPARA "Portretul unei spioane" de DANIEL SILVA!

Cealaltă femeie

"Nu s-ar fi întâmplat nimic – nici căutarea disperată a trădătorului, nici alianțele de nevoie și nici morțile fără rost – dacă n-ar fi fost bietul Heathcliff. El a fost simbolul lor tragic, promisiunea lor încălcată. În cele din urmă, s-a dovedit că el a fost încă unul dintre motivele de mândrie ale lui Gabriel. Acestea fiind spuse, Gabriel ar fi preferat ca Heathcliff să fi rămas în continuare de partea sa. Agenți dubli ca Heathcliff nu apar în fiecare zi, uneori doar o dată în carieră, rareori de două ori. Asta e natura spionajului, se jeluia Gabriel. Așa era viața însăși. Heathcliff nu era numele lui adevărat; fusese generat la întâmplare, sau cel puțin așa spuneau oamenii lui de legătură, de un computer. Programul alesese dinadins un nume care nu semăna deloc cu numele real, naționalitatea sau meseria agentului dublu. În această privință reușise. Bărbatul căruia îi fusese dat numele Heathcliff nu era nici copil găsit, nici romantic incorigibil. Nu avea nici fire înverșunată, răzbunătoare sau violentă. În realitate, n-avea nimic în comun cu Heathclifful lui Emily Brontë, în afară de pielea întunecată, deoarece mama sa era din fosta Republică Sovietică Georgia. Din aceeași republică, după cum sublinia ea cu mândrie, cu tovarășul Stalin, al cărui portret atârna încă în camera de zi a apartamentului ei din Moscova. Totuși, Heathcliff vorbea și citea cursiv engleza și îndrăgea romanul victorian. De fapt, flirtase cu ideea de a studia literatura engleză înainte să-și vină în fire și să se înscrie la Institutul de Limbi Străine din Moscova, considerat a doua dintre cele mai prestigioase universități din Uniunea Sovietică. Consilierul său din cadrul facultății era un descoperitor de talente pentru SVR, Serviciul de Informații Externe, și la absolvire Heathcliff a fost invitat să se înscrie la academia SVR. Mama sa, îmbătată de bucurie, a pus flori și fructe proaspete sub portretul tovarășului Stalin. — Se uită la tine, a zis. Într-o zi vei fi un bărbat de care lumea să țină seama. Un bărbat de care lumea să se teamă. În ochii mamei sale, era cel mai bun lucru care putea să fie un bărbat. Ambiția celor mai mulți cădeți era să slujească peste hotare, într-o rezidentura, o agenție SVR, în care să recruteze și să păstorească spioni dintre dușmani. Era nevoie de un anumit tip de agent pentru a face o astfel de muncă. Trebuia să fie îndrăzneț, încrezător în sine, vorbăreț, cu mintea ageră, seducător înnăscut. Din păcate, Heathcliff nu era înzestrat cu niciuna dintre aceste calități. Și nici nu avea atributele fizice necesare pentru unele dintre sarcinile mai neplăcute ale SVR. Ceea ce avea era talentul la limbi străine – vorbea cursiv germana și olandeza, precum și engleza – și o memorie care era considerată excepțională chiar și raportată la standardele înalte ale SVR. I s-a dat de ales, lucru rar în lumea ierarhică a SVR. Putea să lucreze la Centrala din Moscova ca traducător sau să acționeze pe teren, pe post de curier. A ales a doua ofertă, pecetluindu-și astfel soarta."

CUMPARA "Cealaltă femeie" de DANIEL SILVA

Ordinul

Gabriel Allon petrece o binemeritată vacanță la Veneția împreună cu familia. Când însă papa Paul al VII-lea moare subit, secretarul particular al pontifului, arhiepiscopul Luigi Donati, îi cere ajutorul. Deși un miliard de catolici din întreaga lume au primit vestea că papa a suferit un atac de cord, Donati are două motive serioase pentru a bănui că e vorba de o crimă: soldatul din Gărzile Elvețiene care stătea de pază în fața apartamentelor papale în noaptea fatidică a dispărut, după cum a dispărut și scrisoarea la care lucra Sfântul Părinte în ultimele ore de viață. O scrisoare adresată lui Gabriel, despre o carte excepțională din Arhivele Secrete ale Vaticanului.

Ordinul Sfânta Elena, o societate catolică misterioasă având legături cu extrema dreaptă europeană, este gata să profite de vidul de putere pentru a-și instala un fidel pe scaunul papal, acesta fiind doar primul pas într-un plan de cucerire a puterii globale. Prin urmare, Gabriel are la dispoziție foarte puțin timp ca să dea în vileag conspirația urzită de Ordin.

CUMPARA "Ordinul" de Daniel Silva

Violoncelista

Sarah Bancroft îi invidia pe norocoșii care credeau că își controlează soarta. Pentru ei, viața nu era mai complicată decât mersul cu metroul. Bagi biletul în fanta de la intrare, cobori la stația care trebuie – mai degrabă Charing Cross decât Leicester Square. Sarah n-a crezut niciodată astfel de aiureli. Da, te poți pregăti, te poți trudi, poți alege, dar în ultimă instanță viața e un joc complicat al providenței și probabilității. Din păcate, în privința muncii și dragostei, ea a dovedit o ciudată lipsă de alegeri bune. A pierdut multe trenuri. De câteva ori a urcat în cel care nu trebuia, aproape întotdeauna cu rezultate catastrofale. Cel mai recent pas făcut în carieră părea că se încadrează în acest tipar nenorocos. După ce a devenit unul dintre cei mai importanți curatori de muzeu din New York, a ales să se mute la Londra ca să preia conducerea zilnică a galeriei Isherwood Fine Arts, care, din 1968 încoace, se ocupa cu procurarea de tablouri excelente ale vechilor maeștri italieni și olandezi. Ca să nu se dezmintă, sosirea ei a fost urmată curând de izbucnirea unei pandemii cumplite. Nici măcar lumea artei, care slujea capriciile celor extrem de bogați de pe planetă, n-a fost imună la ravagiile molimei. Aproape de pe o zi pe alta, afacerile galeriei au alunecat în ceva foarte asemănător cu stopul cardiac. Dacă suna telefonul, de obicei era un cumpărător, sau reprezentantul lui, care anunța că renunță la o achiziție. De la versiunea muzicală din West End a lui Căutând-o pe Susan încoace, declara severa mamă a lui Susan, n-a mai văzut Londra un debut atât de puțin promițător. Isherwood Fine Arts mai trecuse prin vremuri grele – războaie, atacuri teroriste, crize petroliere, prăbușiri ale pieței, povești de dragoste dezastruoase – și totuși izbutise, cumva, să treacă cu bine peste furtună. Sarah mai lucrase pentru puțin timp acolo cu cincisprezece ani înainte, pe când era informator clandestin al CIA. Operațiunea fusese în colaborare cu israelienii, condusă de legendarul Gabriel Allon. Cu ajutorul unui Van Gogh pierdut, el a introdus-o pe Sarah în anturajul unui miliardar saudit, Zizi alBakari, și i-a încredințat misiunea să dea de căpetenia teroristă care stătea la pândă pe acolo. De atunci încoace viața ei s-a schimbat definitiv. Când operațiunea s-a încheiat, ea a petrecut câteva luni de recuperare într-o casă conspirativă a Agenției din ținutul preponderent crescător de cai al Virginiei de Nord. După aceea a lucrat la Centrul Antiterorism al CIA din Langley. De asemenea, a participat la câteva operațiuni comune americanoisraeliene, toate la cererea lui Gabriel. Serviciul secret britanic știa de trecutul lui Sarah și de prezența ei la Londra – fapt deloc surprinzător, dat fiind că în acest moment împărțea patul cu un agent al MI6, Christopher Keller. De obicei, o astfel de relație ar fi fost strict interzisă, însă în cazul lui Sarah s-a făcut o excepție. Graham Seymour, directorul general al MI6, era prieten cu ea, ca și prim-ministrul Jonathan Lancaster. De fapt, la puțin timp după venirea ei la Londra, Sarah și Christopher au participat la o cină privată la numărul 10 1 . În afară de Julian Isherwood, proprietarul minunatei galerii care purta numele său, cei din lumea londoneză a artei nu știau nimic din toate astea. În ceea ce-i privea pe colegii și rivalii lui Sarah, ea era frumoasa și strălucita americancă expertă în istoria artei care mai demult le luminase efemer lumea într-o iarnă posomorâtă și îi abandonase pentru cineva de teapa lui Zizi al-Bakari, fie-i țărâna ușoară. Iar acum, după o călătorie cu peripeții prin lumea serviciilor secrete, revenise, adeverindu-și astfel teoria despre providență și probabilitate. În cele din urmă, Sarah urcase în trenul care trebuia. Londra a primit-o cu brațele deschise și au fost puse puține întrebări. Abia reușise să-și pună lucrurile în ordine când a năvălit virusul. S-a molipsit la începutul lui martie, la European Fine Art Fair din Maastricht, și i-a infectat rapid pe Julian și Christopher. Julian a petrecut două săptămâni de coșmar la University College Hospital. Sarah a fost cruțată de cele mai grave simptome ale virusului, însă a avut parte timp de o lună de febră, slăbiciune, durere de cap și respirație superficială care apărea de câte ori se dădea jos din pat.

CUMPARA "Violoncelista" de Daniel Silva

Articol realizat ca afiliat LITERA!

Va invit sa urmariti si pagina de facebook 100decarti.